Skip to main content

shadowscape în limba română

shadowscape în limba română

romanian flagProbabil mulți dintre voi, cei care mă citiți, știți deja că sunt român, născut și crescut în România. Când am început să scriu acest blog, am ales să îl scriu în engleză din mai multe motive, dar în principal pentru că îmi place enorm limba și cultura britanică și pentru că de ani de zile deja locuiesc în afara țării, în Olanda.

De câteva săptămâni însă m-am tot gândit să încep un blog paralel în română. Sunt lucruri despre care aș vrea să le scriu în limba mea, ca de exemplu despre alegerile și presa din țară, despre siverse experiențe prin care am trecut ca și expat în Olanda, precum și alte asemenea subiecte care nu cred că ar interesa decât pe alți români. Pe de altă parte, e destul de multă muncă să scriu și să administrez două bloguri, mai ales având în vedere cât de “des” scriu pe blogul de față. Așa că am decis să fac din shadowscape un blog poliglot, având în vedere că WordPress-ul permite. E o problemă suficient de tehnică încât să-l bucure și pe programatorul din mine, și în același timp e cea mai simplă și elegantă manieră de a obține ce vreau.

Bine ați venit, deci, pe noul shadowscape, de acum și în engleză și în română1. Am pus articolul ăsta și în engleză, dacă vreți să vedeți cum arată, apăsați pe steagul britanic de mai sus. Mai am de umblat pe la template și widgets, o să le mai modific atunci când mai am ceva timp. Până atunci, lectură plăcută!

  1. Da, vorbesc și olandeză. Nu, n-am de gând să scriu articole în olandeză, două limbi pe blogul ăsta sunt destule, cel puțin deocamdată. []

The big move

The big move

For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

move „What’s in a name? That which we call a rose
By any other name would smell as sweet.”

– William Shakespeare, „Romeo and Juliet”

A chapter of my life has closed this year, and loridani.net closes with it. But fear not; all things come to an end eventually, so that they can make room for new beginnings. Therefore I bid you welcome to shadowscape.eu, my brand new electronic home.

The shadow of a doubt

The shadow of a doubt

For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

shadowHello there. Hi. Remember me?

It’s been a while.

When I’ve started this blog, a few years back, I didn’t really know what I wanted to write about. It was (mostly) a place for me to jolt down bits of ideas and stories that I find interesting and/or worthwhile. Its other (not so) obvious purpose was to provide me with a sandbox where I could mock about in the English language – which I’ve come to know and love almost as well as my native Romanian.

That was then.

I’ve changed, but then again, so do we all. I’ve started reading a few blogs, and then a few more, and found out what a blog really is. Entertainment. Humour. Opinionated editorialism. Gossip. Snark. A platform for one’s interests, or hobbies, or ideas. A chariot from which one could spear one’s enemies – metaphorically speaking, of course. A never-ending source of funny-faced cats speaking in cutely misspelled sentences. And oh, so much more, all fresh and new and updated regularly, in order to keep the reader’s interest alive.

And by those measures, this is not a blog.

I was away on holiday for the better part of last month, visiting relatives and friends back in my country of birth. And as chance would have it, I happened to run into Loridani version 1.0 – an old journal of mine, started way back in 1991 and rarely updated. Handwriting and language aside, it bore a striking similarity to my present style (and frequency) of writing. My younger self was writing down wild ideas and speculations about anything from religion to quantum physics, or any other topic that got me mesmerized at that time. Not for any honours or illusions of achievement, but merely to allow them to settle down and crystallize on page.

I am a firm believer in serendipity – I owe most of my present life to fortuitous coincidences, as friends would surely testify. And this particular bit of time travel couldn’t come at a better time. I’ve been pondering for a while now whether to keep on writing here on Loridani. Over the years this site has gathered an audience which, although rather small, is still large enough to trigger my sense of guilt for neglecting to make time for updates. Which reminds me: thank you so much for reading me.

On the other hand, this is who I am, and this is how my brain works. I don’t want this site even to seem like work; I do have a day job, and that’s more than enough for me. Updates will still be posted every Random(30) days, give or take. And if you really REALLY miss me, just give me a sign, and I’ll see what I can do.

I hope you will enjoy reading this journal at least as much as I enjoy writing it.

Cheers.